A fost nevoie de o clipă-n plus
Ca să-mi urnesc privirea către tine.
Deși aveam albastrul cer oclus
Deasupra buzei veștejită bine,
Eu n-am pierdut în rouă-al tău alint
Și nici mai mult prin vânturi nu m-am dat,
Dar mi-a plăcut din sâni să-ți sug argint,
Așa încât rebel m-am adăpat
Cu ce-ai avut mai sfânt în anii tăi:
Cu veșnicia dragostei dintâi.

A fost nevoie de-un ocean, să beu
Trecutul care m-a făcut cărare
Să te găsesc aproape tot mereu.
A fost nevoie, pentru fiecare,
De o secundă-n plus să-mbătrânim,
De-o veșnicie să-nvățăm să fim.