Tu ești un vis, ce pot să fac cu tine?
o aripă de înger uitată pe cuvânt
de mă cobori în neant sau mă ridici spre mine
tot invers voi pluti, împrăștiată-n vânt

Tu ești un vis, un cearcăn de uitare
pictat sub pleoape în nopțile de rând
când mă așez pe lună și mă înclin la soare
să mai rămână-n ceruri, să nu coboare-n gând

Tu ești un vis, ce pot să fac cu tine?
rămâi acolo ca soarta să-mi dezmierzi
când zilele-mi sunt lungi și seara nu mai vine
când frunzele-s albastre și licuricii verzi

Tu ești un vis... ce simplă mi-e uitarea!
magia rătăcirii mă despletește-n vânt
tu ești un zbor ce mi-a uitat cărarea
eu sunt un gând... ce te coboară-n rând

Tu ești un vis...


Ileana Popescu Bâldea