Doamna mea inexistentă
E brunetă, indecentă,
Dar frumoasă și ardentă,
Și spun unii...influentă.

E, în plus, inovatoare
În „decameron”, se pare,
Chiar Boccaccio zâmbește,
Poate uneori...”mânzește”.

P.S.
Am simțit din prima clipă
Că voi fi un simplu val
Și bătaia de aripă
Se va stinge într-un mal.