poate că aș fi luminat departe ca un licurici pe vreun glob
și tu să nu știi altminteri de ce mi-aș fi desprins frunza de trunchi
este ca într-un joc în care ești prizonier etern
plângi printre gratii dar trăiești dublu
până la urmă este un schimb echitabil între – să le numim pur și simplu măști
între a fi sau a nu fi asta spun
pentru că nu ai nicio miză și nu răspunzi niciunui tip cu joben
de ce bilele tale s-au nimerit negre toate
sau că liniștea ți-a fost vândută unui cămătar de vieți
nu-i pasă cuiva nici măcar lui aladin
mă gândeam să-ți scriu de pe o corabie despre pânze
cum sunt lăsate în vânt de capul lor și nimeni nu mișcă
un deget să le certe se tot duc de nebune să respire aerul dintre mare
și cer
în timpul ăsta am găsit niște afine rătăcite în buzunarul jachetei
e de la cranberries nu îmi permit o altă libertate
cerneala îmi curge în valuri pe față și oglinda este prost așezată pe un perete
o poză încântătoare
tabloul în care mă regăsesc o femeie frumoasă

ascultă
știi ceva? meriți!
azi îți dau voie să zbori cu privirea dincolo de fortăreață