Aveam un cal ”resuscitat”,
(Din balansoar... recuperat)
Era tocit, încă frumos,
Conta că nu mai merg pe jos!
Era frumos...

Copiii mă invidiau,
Cei mari zâmbeau când mă vedeau...
L-au ars când au făcut curat!
Priveam cenușa-nlăcrimat.
Cât am oftat...

Și după ani am revenit,
Momentul mi-am reamintit.
Plâng pentr-o altă jucărie,
Pentru bunica dragă mie
Pentru vecie...

A vrut-o Domnul și-a plecat...
Privesc la fel, înlăcrimat:
La rând, voi fi tot jucărie,
Doar amintirea-mi va fi vie,
Dac-o să fie...