Mergeam desculț prin iarbă
așa cum copacii răsar din pământ.
Luna mă adoptase cu tot cu omul ei
iar florile le foloseam pe post de șosete
având grijă să mi se vadă gleznele.
Îngerii, ieșiți la culesul rugăciunilor,
mă escortau în număr par
folosind aripile pe post de girofaruri.
Ceilalți vă dădeați la o parte
și plecați doar capul
lăsând privirea ridicată
spre un Gulliver troian.