m-am târât prin amurgul tău
ca un fugar și am urme pe coate... ur-me
colțul de piept ars s-a renăscut ca un pom al re-
cunoștinței
tu să nu mă uiți cu oricine... să vii
în noaptea în care nu mai am nici un vis
cu hoarda de sentimente
să încingi o bătălie pe ogorul ăla pârjolit
va crăpa de ciudă odată și odată
atunci voi putea să mă ridic

mă tem prea mult de oameni
altfel ți-aș lăsa un semn într-o pagină
poate chiar m-aș arunca de undeva/ cât de mai sus
un bloc turn și până jos să ma vadă
cum cresc mâncând etajele și caut o groapă
măcar de mi-ați săpa una aici/ în asfalt

ați făcut din dragoste o afacere ordinară și

mă tem că aberez prea mult pentru un amărât de oraș
mai am ceva mărunțiș de la tine/ nu te-aș fi înșelat
dar aici cea mai ieftină mâncare
e femeia pe pâine