În zori de zi aud cântând cocoșul
Cel înfoiat. Gâtleju-i e ceasornic
Și-i de grăunțe aurite dornic
Căci foamea umple pieptului său coșul.

Pe babă mai lăsând-o-n somnul spornic
Veni-n coteț cu pași de tânăr moșul
I-atinse creasta, înăsprindu-i roșul
Și-i dă tainul. Timpului datornic,

Deși vioi, îi știe Vremii rostul.
Precum o pasăre ce va pieri
Sub bardă-atunci când se încheie postul

Și el sub Coasa hâdă va opri.
Și nu e el, ca alții, tocmai prostul
Ce vor din calea ei a se feri.