Când te întorci din crâșmă, ostenit,
Pisica neagră-n fața ta apare
Și-ți taie calea, iar spre răsărit
Ajungi acasă, capul rău te doare…

Dar ai ajuns sau sunt doar amăgiri?
Nevasta nu răcnește ca-n pădure,
E calmă, nu te ceartă și te miri
Că nu începe, acră, să murmure.

De mai aveai puțină beznă-n gând,
Când vezi ce ține-n mână… e lumină.
Acum te-ntorci la crâșmă, șchiopătând…
Să nu acuzi pe nimeni? Pisica e de vină!

Când te întorci
de Ion Brad

Când te întorci în tine ostenit
De-atâtea amăgiri rătăcitoare
Îți faci din orice clipă-un răsărit
Și vindeci orice rană ce mai doare.

Dar oare nu-s din nou doar amăgiri?
Ai însemnat copacii din pădure
Cu semnul tainic ca să nu te miri
Că rătăcești și-ncepe să murmure,

Aiuritor, izvorul trist din gând
Cu sevele flămânde de lumină?
Când te întorci în tine șchiopătând
Să nu acuzi pe nimeni. Tu singur ești de vină!