lucarne pe cer stele vătămătoare realității
uși prin care îți intră imaginația în casă
cu nenumărați ochi și urechi și buze
și umbre plouă a lumină în odaie
apa reflectă fidel cerul dar numai cu un singur
deget poți sfărîma cetatea de vise mai bine
stai întins pe spate pe rogojina bunicului
și numeri stelele apoi te oprești privești una
țintă și te întrebi cum arată un extraterestru
și dacă a supraviețuit pe corăbii stelare
stingerii soarelui său

într-o zi se vor stinge toate stelele de pe cer
iar soarele și luna nu-ți vor mai atinge ochii
vei pleca departe amintirea ta va călători
pînă la nepoți și strănepoți fotonii tăi îi vor
lumina iar cînd vor ridica ochii spre cer
vor spune rugăciuni și plînsete vor fi în
urma ta se vor aduna într-o apă ce reflectă
fidel amintirea dar degetul Timpului o va
tulbura

vei fi invizibil chiar și pentru
corăbierii spațiului vor vedea fugar doar
o cometă ce se îndreaptă către
marginile spațiului dincolo de care începe
Lumea de Dincolo