în acea zi a venit diriga și m-a luat din oră,
zâmbind. zâmbea sadic unui copil de clasa a șasea. monstru comunist.
m-a trimis acasă, zicându-mi că sunt niște tovarăși
care doresc să-mi vorbească.
am ajuns înfrigurată, gâfâind. stăteam la cinci minute de școală.
tovarășii stăteau la masa din sufragerie, încadrându-l pe tata solemn.
să facem o mică percheziție.
dintr-o dată casa s-a răsturnat, iar dulapurile, biroul, bibliotecile și-au deschis ușile ca niște burți tăiate. domnișoară...ești cam dezordonată.
tăticul tău vinde aur?
nu.
tăticul tău vrea să-și cumpere lăstun?
nu.
tovarășul era malefic. nu era zmeu. am văzut eu în enciclopedia lui cărtărescu că zmeii sunt simpatici. el era un fel de statupalmăbarbăcot împuțit coborât din basmele românilor. monstru comunist.
domnișoară unde e telefonul?
l-a aruncat tata aseară la gunoi.
păi de ce?
pentru că era surdo-mut, iar bunicul e bolnav. să mergem la gunoi.
vecinii treceau pe lângă noi. pentru prima dată am înțeles ce simte omul invizibil. iată și telefonul, făcut bucăți aseară de tata, uns acum cu esență de viermi și putregai.
îl scoatem dintre gunoaie și-l punem în punga monstrului.
după care acesta dispare cu tot cu tata într-o dacie albă.
eu fug în apartamentul eviscerat. sunt singură. uitată. invizibilă. atât de ușor de strivit.
alerg la mama la serviciu. un kilometru de gânduri, de spaime. tata! tata!
mamă să nu te sperii îți zic dar să nu te sperii pe tata l-au luat de acasă un pitic și umbra sa CRED CÃ L-AU DUS PE TÃRÂMUL CELÃLALT!
mama nu plânge, nu se sperie, mă liniștește.
tata e făt frumos, nu știai?

seara ne mângâiem sufletele violate. într-un târziu apare și tata.
mama a avut dreptate. tata e făt frumos. s-a întors. de pe tărâmul morții.
adorm.