Tot cad
deși m-ai aruncat odată de pe ram
mai am frunze ce se pot roti
adiate de-o boare de verde

un puf de păpădie m-a atins
acolo, sus- unde doar norul
trece jos și umil

în palmă
ridurile zilei de mâine
mă-mpart în fâșii
“Atât mai ai!”-
îmi arată încruntat
gândul
un zbor

ridic din umeri
doar eu știu
că mai am încă frunze
ce pot să cadă în alt anotimp
și-o clipă luuungă
să mă mai scutur odată
de alt vis…

Ileana Popescu Bâldea