patruzeci de grade la umbră și nu te-am văzut de o sută de ani
nu mai știu să te văd nici măcar cu ochii închiși
când mă invadează furnici pișcătoare
și tâmplele mele zvâcnesc pe ritmuri de tobe tribale
în nopți nesfârșit de lipicioase și dulci
mă zgârie toate așternuturile și în somn gravitez
ca un satelit în jurul zilei îndepărtate în care
voi ști ce culori au surâsul și tăcerile liniștea și neliniștea ta
fiindcă vezi tu am uitat să te uit