am încercat să îmi imaginez cum te lua pe la spate.
puțin nu mi s-a părut, dar sec da.
ce poate fi mai rău decât un tip în picioare
cu toți mușchii încordați. e imaginea perfectă,
ca atunci când te uiți la național geographic
și toate fluidele alea, fluturii care par atât de reali
nimic vulgar, pasional nici atât. doar prea perfect pentru mine
și mult prea multă moarte.

gemea înfundat și scurt, nimic care să te țină și
am rămas o vreme cu fața lipită de perdea…
mi-am dat seama că viața mea e un dezastru care îmi place,
iar in mijlocul dezastrului,
timpul meu.