deja s-a făcut noapte
nu știu ce s-a întâmplat
a trecut timpul povestea
unui muribund ce își trece
în testament moștenirea


mie mi-e frig le spun arzând tuturor
mi-e somnul singur și strofa o fată
mi-e piciorul picior trupul o replică
la tăcere iar nudismul orelor o artă
mie mi-e teamă să nu îmi rup ceva
alergând către oameni cu brațul plin
de pietre înfricoșate și arme de foc
împrumutate din poemele celor de la
nato vai câte hârtii se vor completa
asigurare de sănătate clinica privată
o noapte sub supraveghere la azil
mai apoi cearta mea cu dumnezeu
vocea sa retrospectivă mereu mă
amenință să nu pățesc nimic în drumul
către sfârșit altfel va fi tras la răspundere


astăzi


mi-a obosit brațul cu care de obicei salut norii
mi-a obosit reflexul la banal și la metamorfoze
mi-a obosit rebelul heruvim cu care beam bere
mi-a obosit dorul de miei explodați pe câmpii


știu un banc mai grozav decât un poem acrostih
mama unei tinere la ginecolog întreabă doctorul
și i-a rupt fetei mele floarea idiotul iar doctorul
răspunde floarea ca floarea dar i-a crăpat ghiveciul

să nu uit am plecat ultimul dar nu am stins lumina