agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-05-26 | |
(slow motion)
am visat că ești vulpea mea argintie nicio realitate nu s-a ascuns în spatele alteia zorii au curs firesc/ dimineața s-a fărâmițat de dor și amiaza s-a cârlionțat ca o birmaneză neagră și udă acum în amurg visez că ești vulpea mea argintie și e tare greu să fii/ nici nu îți vine să crezi de pildă: (aritmic, dur, se aud bătăi de inimă, apripi, apăsare și poftă) trebuie să îmi speli florile cu apă de ploaie/ neapărat apă de ploaie/ niciodată doar apă. noaptea scoți cactușii din nisip și le speli rădăcinile cu ultimii stropi ai apei de ploaie/ neapărat ultimii. până când de sub plapumă dimineața începe să cânte all is full of love cu vocea lui björk și tiptil cu tălpile goale te apropii de pat/ îmi șoptești ceva la ureche/ orice/ într-o limbă nordică/ dură și rece/ faci dragoste cu mine/ îmi țipi iubitule vreau să ți-o trag până la calea lactee/ la naiba cu siberia/ de trei ori pe noapte/ în amurg în miez în crepuscul (provocator, sincer) e greu să fii vulpea mea argintie e o climă tare ciudată în mine/ să știi aici nu bat clopote/ nici sunete sfinte nu se preling pe pereți/ din tavan ori din turle dar nu, lorelai/ vreau să știi eu nu sunt bărbatul cu smalț nu separ cu nimic pe alex de alex sunt o creatură ciudată dar goală (liniștit) draga mea vulpea mea argintie trebuie să mă iubească/ să-mi ascundă prin geantă foșnetul cărnii din camera rece/ în ochi să-și poarte căprui liniștea unui măr care crește să-și tatueze pe gleznă ceva sexy alb-negru/ să poarte ghete pantaloni trei sfert în mijlocul verii/ fustă scurtă bretele plus fularul meu verde la poli apoi să gonească cu motocicleta albastră/ să aibă orgasm pe mototcicleta albastră/ să uite seara de ea să-mi curgă dimineața printre degete/ să mi-o tragă să i-o trag orbește/ să dau din mâini să se înece să mă sufoce/ gesturile mele să aibă viitor/ să-mi citească romane de poezii/ să-i pitesc prin gene iubirea realitatea plutește ca o pană te ridic de subsuoară până la al șaptelea inel al unei planete încă nedescoperite visez că ești vulpea mea argintie și îți dau ultima țigară
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate