Caut sufletele ce le-am pierdut în o mie de ani...
Îmi spune sângele care-mi zvâcnește în vine
că eram păstor de oi, capre și animale divine…
Și că pentru fiecare plăteam tribut unor umbre,
ce cu urgie firea neamului meu încă o umple.

Mă dor vintrele strămoșilor ce dorm neștiuți.
În sânge mă recunosc ca fiind același urmaș
din tablourile reprezentând turme de pași
și mă imaginez trecând peste toți cei rămași
ducând mai departe rostul luptei din care
îmi răsar mii de maci în infinite grânare…