la început am aflat că a murit dumnezeu
apoi (nu țin minte dacă în această ordine) filozofia poezia proza muzica
într-un cuvânt visul
ce îmi amintesc sigur e că după moartea mamei
morală nu a mai existat

deși din ochii tuturor răzbate complicitatea
privim la ceilalți scârbiți și agasați
aerul e irespirabil cum numai vara într-un tren personal
sudoare ciorapi brânză pește și parfum ieftin
o clipă mă întreb dacă din astfel de ingrediente ar fi posibil să renască lumea
mai degrabă suntem cu toții bacteriile mușcăturii septice
din gura unui dinozaur colectiv

orice coborâre o fericire măruntă
orice urcare o dramă
aritmetica nu poate fi mai simplă de atât
nu ai ce aduna în schimb
împarți la nesfârșit insuficientul

drumul a devenit atât de copleșitor încât
am uitat unde mergem

toți se uită încrâncenați în geamurile soioase
nici măcar povești nu mai suportăm
să asculți la nesfârșit cum a fost creată lumea
e ca și cum i-ai suporta bunicului amintirile din armată

orice înstrăinat se simte smuls din rădăcină
dar timpul petrecut fără personalitate devine obișnuință
redat lumii din care a fost răpit
e ca și cum ai scoate o scândură dintr-un dulap și ai pune-o pe apă
plutirea nu va avea nici un rost
supraviețuirea e numai amânare a putreziciunii
o scufundare a maturului în lichid amniotic

singurul care s-a regăsit cu adevărat a fost tata
s-a sinucis prin abandonare