Un vultur zboară-n infinit
E atât de trist și obosit!
Mă-ntreb de-n viața lui și-a mea
N-a strălucit aceeși "STEA?!..."
Ca prea mi-a înflorit un gând
Un dor cumplit în inimă arzând
Să zbor și eu ca el, să-mi iau avânt de jos
De la copacul cel umbros
Prin spații, spre Nespusa Entitate
Spre vârful luciu, șirag de nestemate
În pulberea Luminii Atotțiitoare.
- Nu-l voi ajunge , oare !?...