din prea multă iubire
îngerii începuseră să se cam înmulțească
peste măsură
cerul era amenințat de supra-îngerire
ioan gură de aur avusese dreptate
dacă nu lua măsuri urgente venea apocalipsa
proiectul lui malthus nu era de niciun folos
pentru că aici războiul este interzis

se uită sub Pomul Vieții
și văzu că mai era iubire destulă
sub Pomul Cunoașterii
se mai găsea înțelepciune din belșug
îngerii nu-i mai numără
i se păru că avea din abundență
poate ar mai fi trebuit și ceva speranță

puse mâna pe abac și începu să socotească
socoti ce socoti... și iar socoti
da tot nu-i ieșeau calculele
culmea să nu-ți vină să crezi
constată că totuși nu-i ajungeau îngerii
pentru că era duminică se odihni
dar de luni se apucă din nou de treabă

luă bază numărul “fi” al armoniei universale
și îl înmulți cu “H” litera-scară a înălțimii
de la cer până la pământ
mai numără încă o dată îngerii
și compară cu rezultatul înmulțirii
îi ajungeau doar de-o piramidă
dar îi mai lipsea totuși unul...

o vedea ce-o mai face
așa că își suflecă mânecile și se apucă de treabă
turnă mai întâi un postament de iubire
apoi începu să zidească
luă un arhanghel îl așeză frumos
și lângă el mai puse un arhanghel
între ei turnă un canciog de iubire
mai luă unul... și încă unul...
și mai turnă câte un canciog de iubire între ei

astfel așeză un rând complet de arhangheli
întinse peste el cu mistria un strat de înțelepciune
luă apoi un heruvim îl așeză lângă altul
și între ei turnă un canciog de iubire
un heruvim și un canciog de iubire...
și tot așa până așeză iarăși un rând
întinse apoi cu mistria un alt strat de înțelepciune

se uită împrejur și zări un serafim
îl așeză frumos și lângă el mai puse un serafim
între ei turnă un canciog de iubire
un serafim... un canciog de iubire...
și tot așa până mai făcu un rând
întinse peste el iarăși cu mistria
un nou strat de înțelepciune

făcu la fel și cu archeii și cu restul îngerilor
un rând de arhangheli... un rând de heruvimi
peste ele un rând de serafimi și altul de archei
și tot așa rând peste rând... îngeri lângă îngeri
și îngeri peste îngeri ajunse cu piramida la vârf
până constată că se terminaseră
și arhanghelii și heruvimii și serafimii și archeii și...

într-un târziu asistând fără să pricep ceva
abia îndrăzni să întreb „ce faci tu aicea Ziditorule”
acesta se întoarse contrariat și îmi răspunse
”cum ce fac nu vezi construiesc...
am greșit-o un pic cu Geneza
de aia construiesc acum Catedrala Mântuirii”

„hmm... nu mai are încredere într-un alt Messia”
nu mă lăsai și iarăși întrebai
„da de ce ai făcut-o așa... așa ca pe o piramidă”
Ziditorul se întoarse puțin contrariat
„cum de ce nu vezi... nu mi-au ajuns îngerii”
„ahaa și acuma ce o să faci… în vârf ce-i mai pui”

Ziditorul se scărpină încurcat pe creștet
apoi privi gânditor către sfinți
într-un târziu catadicsi să îmi răspundă
„acolo cred că am să te așez pe tine
da da... asta am să fac
de această dată tu vei fi Messia”

nu mai apucai să întreb nimic
mă trezi zidit în vârful piramidei
cu capul sprijinit pe pământ
privind de jos către cer se sprijinea
pe mine întreaga piramidă… cu baza în cer

yorik bufonul nebun de la circ
care din întâmplare se plimba pe acolo
se împiedică de cap...
îl ridică și îl privi apoi nedumerit rosti
„To be or not to be!”