iarba își schimbă culoarea
vioara înnoadă auzul cu ațe de carne

rostogolite în laptele negru pietrele strigă
fără de apărare în gurile peștilor
din vitralii

chipul e o pernă de ace
nenăscut văzător de departe
în inima de gumă

numele s-a șters la căpătâiul nopții
viața e tot mai plină
de
absența
ta


(foto: Diana Popescu)