în despărțire fascicolele roșii de lumină ale inimii
se diluiază iar ce mai rămâne plesnește
umplând cerul de curcubeul cel de după lacrimi
asta e vă veți revedea într-o zi și toată durerea aceasta
îzvorâtă din soartă va fi uitare

ceasul ticăie clepsidra se leapădă de nisip
va fi plecată când tu vei dormi încă
dar acum stați unul în ochii celuilalt
și nici un cuvânt nu se găsește de mărturisit
doar inimile grăiesc și țipă de să-ți spargă timpanul
sângele mai tare în vene picurând
pe curând!