O obligație aveți și e morala;
Singuri să vă opriți din nesimțirea
Prin care unicul discurs vă este fala
Crezându-vă dotați cu... nemurirea.

Vă tot înconjurați de fani, adepți
Cu aceleași obiceiuri și năravuri,
Făcând prin viciu hoarde de inepți...
Vă premiați în false festivaluri.

Limb-o schimonosiți, ca blestemații;
Injurii-n apelații de criterii...
Vă lingeți între voi, infatuații
În comentarii, dialoguri de mizerii.

Găști de necultivați, de proști, sunt multe
Și cu vechi stagii ce invocă în neștire
Că propriile imbecilități sunt culte
Iar scrisu-alambicat, schimonosit, e pregătire.

Nu v-a numit nicio autoritate
Să fiți judecători și să dați premii
Și vă simțiți jigniți de cei cu carte;
V-ascundeți lenea... Nulitatea vremii!

În lipsa de talent sau de creație
-Printr-un produs de-o modă dubioasă-
Spurcați, v-amuză mulțumiri în incantație
Trăind din critica ne... bună, ofticoasă.

Mă-ntreb ce gene aveți înlănțuite
În ADN-ul, ce normal e-un unicat?
Gravi recesivi și cu minți hărțuite,
Stați ca-n aziluri, provocând păcat!

Ce demon e, ce gânduri vă tulbură,
Crezându-vă deținători de adevăr?
Ce iele sau himere vă murmură
Auto inundați de-apologii, geloși în cor?

Toți, prost crescuți, orduri, fără educație,
Se-ascund fără imagini, după ”nick”-uri
De tâmpi batjocorind; cretini de nație...
Creiere parcate-n halte de prostie... VIP-uri.

Am silă, scârbă, una cu disprețul
Sunt totul corpi Negri, sunt rabie...
Mă spăl de voi, ce-n timp veți plăti prețul,
Căpușe din tunele întunecate... Scabie!!!
30.08.2010