Căci ochiul nu-ți e suficient, iar brațul meu
a amorțit stând în nemișcata-ți contemplare.
Atât de primitiv mirositorule, îți obligi ochii să stea deschiși, deschiși
și tot nu-ți sunt suficienți.

Toți zeii de s-ar apropia de gleznele mele să le aducă ofrandă,
ar face un zgomot surd ce ar goni
și umbra și lumina.
Atât de mulți zei, atât de mulți zei

Căci ochiul nu ți-e suficient, nici zeii, nici umbra, nici lumina,
nici eu, nici universul ce a început să se decojească
de corolele atâtor flori de mucegai.