Departe de Notre-Dame, de Turnul Eiffel, departe,
Un pod singuratic, un pod între viață și moarte.

Aici sună etern requiemuri, neîntrerupte,
Ce acompaniază invizibile lupte.

Chinuite suflete în conflict cu duhuri letale...
În timp ciocnirile au dus la cedări mintale –
Cugetători sensibili se balansează pe margini de depresie
Cuvintele sunt insuficiente pentru expresie.

La un anticar te-am găsit într-o gălbuie carte
Între alte mii de cărți, am dat praful la o parte:
Abia deschid și literele se rostogolesc în lavine –
O scănteie din spiritul tău a intrat în mine.

.............................................................................

Sena se scurge în Lethe etern, frumoasă și lină,
Pasanții trec, pe pod domnește siluire cu lumină.