pentru bunica mea




uneori în fața ușii apartamentului 49 de la etajul 3
poți asculta un cîntec de vioară ce îți strînge inima
te descompun acordurile moi și speri ca undeva cîndva
cineva să existe să adune secretele tale sfioase/dragostea

învârți cheia în ușă îndepărtîndu-te dar sunetul crește crește crește
știi că nu se va opri niciodată și te prăbușești în genuchi
istovit cu rușinea scâncetului ascuns sub haină
sufletul ți-e înspăimîntat abia mai respiră nu îl poate atinge
nicio femeie nicio credință nici soră nici tată nici frate nici mamă
deschizi brațele ca și cum viața însăși și-ar deschide aripile protectoare

nu poți rezista și privești prin vizor iar prin venele tale curg încet sinucideri
afară a ta afară a lumii afară s-arunci edenul sfinților într-o apocalipsă ai vrea
îți amintești de îngerul cu o carte în mîini și
acoperi durerea ce-o simți cu moartea altora sau cel mai bine cu moartea ta

în holul blocului e un haos deplin arlechinul rîde nebun mișcînd arcușul cu forță
într-o cutie căptușită și goală așteaptă cerul să-i arunce o firimitură de pîine un ban
este doar un bătrîn orb în haine colorate prizonierul acelui corp așa cum chipul
unui necunoscut sau o amintire copilăria au fost închise în spațiul unui dagherotip
l-au uitat demult copii nepoții și e mult prea bolnav dar arlechinul îi iubește pe toți
cu o viață de pe strunele vii se rostogolesc pe lemnul de paltin lacrimile timpului

uneori în fața ușii apartamentului 49 de la etajul 3 poți ține strîns la piept
arlechinul tău de pluș cu ochi muiați de plîns și nasul roșu




http://www.youtube.com/watch?v=8ultAzHRErE