Mamă, mă dor gândurile toate -
adunate și-mpărțite de vântul
care mă bântuie și-mi spală
diminețile dinspre tine!

Nu ești aici! Te-am visat în copacul verde
din spatele casei pe care n-o mai am-
mă așteptai în ciripitul păsărilor
de pe aceeași creangă cu tine

Aveai tahicardie( în visul meu)
îți măsuram pulsul agățat de-o frunză
care se străduia să nu cadă-
deși era primăvară

Alergai, coborând din copacul verde,
căutând cu lumina-ți din irișii moi
pașii mei neveniți să te-adune
din clipa mult prea scurtă și lungă

Te-am găsit într-un colț din zilele mele,
liniștită, tăcută și tristă…
nu știam ce să fac cu mine, cu tine,
nu vorbeai cu nimeni, stăteai doar întinsă…

De teamă am fugit. Tu iartă-mă, mamă!
pe-un mal de lumină te-am căutat
cădeau zilele tale printre pietrele toate
în matca gândului meu înghețat

De ce-am scris atunci c-ați murit rătăciți
prin cuvintele unei cărți necitită de nimeni,
cu voi risipiți în pământul rece, de sloi-
și mamă și tată plecați amândoi?

M-am trezit sufocată de visul tembel
se clatină dimineața și degetele caută aiurea
un semn că-i doar vis… dar minutele cad
peste amintirea voastră din urmă

Mi-e dor!

de gândurile adunate și împrăștiate,
de vântul care mă bântuie-
îl agăț în copacul verde din colțul altei case
și-l rog să mai stea…

Mă dor gândurile toate!