Am trecut prin fața catedralei, erau aceeași cerșetori de ieri.
Mi-am văzut de drum dar m-am împiedicat de o piatră pe care am împins-o cu picioru.
Piatra s-a rostogolit într-un canal și am auzit pe cineva țipând.
Probabil era cel care repara o conductă.
Pentru o clipă am avut impresia că țipă cineva dintre morți.
când am ajuns acasă ea mă aștepta în față la intrare.
Tăcea, iar tăcerea ei îmi paraliza cuvintele și îmi aduna gândurile într-un singur punct.
Am intrat amândoi în casă.
Ne aștepta gândacu negru de bucătărie care alerga în stânga și în dreapta bucuros că ne vede împreună.
După ce ne-am băut cafeaua, ea a început să îmi vorbească.
Aveam impresia că vorbește în reluare.
Era supărată că îi murise papagalu.
Pentru mine nu era un șoc.
Dar m-a șocat când mi-a spus că papagalu mort îl avea în geantă.
Cu lacrimi în ochi îmi spunea că ziua papagalu trebuie să se odihnească, iar noaptea îl va lăsa liber să zboare prin cameră.
I-am propus să îi îngrop papagalu în ghiveciu cu flori de la fereastră.
Ea se uita fix la mine, apoi a dat ochii peste cap și a început să zâmbească.
De câteva zile floarea din ghiveciu de la fereastră nu mai are frunze, are pene.