agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-06-09 | |
Nu mai e mult și voi trece dincolo,
În rămuriș va rămâne doar umbra, un clopot înstelat În care am stat cu Ana nopți și zile. Dulce era gustul ei, Sălbatic era trupul ei, adânci erau ochii ei, ochii ei negri. Când se lăsa seara, când draperiile erau trase, când focuri mici Pâlpâiau în șemineu, îi desenam flori pe piele. Parcă toate mă dor. Aud și acum forfota sângelui, Cântecul ploii, coapsele ei frecându-se sub cearceaf, Un sunet împurpurat strălucind în carnea ei Și în carnea mea; o muzică venind de dedesubt, un plânset venind De deasupra. Un buchet de forsiția, un arbust de ceai, o rodie, Un coș cu nuci, un tort aniversar, fusta ei roșie Uitată pe scrin, albeața trupului ei, perle în cutii negre, de piatră. Toate acestea trăiesc, sunt săpate în foc, Cortexul meu fumegă; din cenușa lui un heruvim albastru zboară spre cer, Apa nopții se prelinge în picuri mici; o, eram tânăr, o, eram tânăr. Dar acum nu mai e mult și voi trece dincolo; ființa se va despărți de ființă, În rămuriș va rămâne doar umbra, un clopot înstelat, În care am stat cu Ana, nopți și zile.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate