„Alerg singur rin ploaie și lacrimile dulci ale norilor bătrâni peste mine curg șiroaie, peste inima mea preling o umbrț ce-mi seacă dorința de te uita…
Alerg singur peste timpul când împreună râdeam și sub cerul înstelat ne sărutam…
Fug și alerg desculț de dragostea ta, gol de amintirea grea și de dorința de a te avea sau uita…
Plâng și alerg și-mi doresc să te mai revăd odata râzând și la pieptul meu plângând și suspinând…
Și am să tot alerg singur în noaptea rece și plină de amintiri cu tine, până când în locul unde te-am avut și te-am dorit ai să vii să-mi spui”