Muream în gând mai des de la o vreme
Tot așteptându-te în vechea gară
Mi-ai spus că vii. În minte Niagară
Tuna în timp ce sufletul meu geme.

Făptura ta subtil caniculară
Dictează mie în voință leme
Și-n amintire trupul prins ca-n cleme
Ființa mea o face mai hilară.

Pe drept porni-vei oare către mine
Te va aduce pe aici vreun tren
Sau hotărât-ai tot să se termine?!

Te vrea odaia-mi rece ca un ren
Privind către stăpân de nu mai vine...
Mă-ntorc spre-a te afla într-un catren.