Trupul meu se-nchide cu fiecare zi
tot mai aproape de...
tot mai aproape.
Aseară degetele m-au părăsit,
n-au mâncat, n-au băut,
n-au scris nimic
pipăiau doar aeru-n gol
ca niște limbi de șarpe.

Dac-ai fi aici, podeaua ar scârțâi altfel
fotoliul maron ar avea altă formă,
alta,
și chiar eu aș fi diferit
mai transparent cumva
mai străin cu o zi.