Ma intreaba spiritul, de ce-l mai tin in trup
De ce nu-l slobod, sa traiasca fericit,
De ce-l mai chinui, cand bucuriile se rup
Si viata redevine umbra in spatiul ei nedefinit?

S-a chinuit cu mine, e timpul unei despartiri,
Eu redevin pamant, el redevine viata de-nceput,
Mi-a spus sa las, la cei ce-mi stau in amintiri
Norocul, sa-mi gaseasca destinul meu pierdut.

Desi gandim la fel, e greu s-o faci asa oricum,
Pentru ca el ca spirit, eu trupul care l-a purtat
Am suferit cand uneori, se transformau in scrum
Sperante puse-n ce-i ce astazi visul ne-au tradat.

Si-ajung la vorba lui de spirit gazduit de mine,
Imprumutandu-i glasul meu, iubirea si tacerea mea,
Sa-l las sa mearga-n trupul unde-i va fi bine
Si poate altadata va veni, prin alta viata sa ma ia.