am avut locuințe și nume
și-am cărat bagaje cu cărți
uitasem somnul îndelung de acasă
și mâinile mamei frământând aluaturi
iar duminicile
băteau în turnul altor catedrale

cine avea să știe
că geaca cu ținte și cizmele lungi
îmi vor rămâne amintirea unor seri
în care prizam viață cu efect halucinogen
și cine ar fi crezut
că visele de-atunci vor fi treceri prin foc

aveam să învăț dureri urlând
ca prunci nenăscuți într-un pântec
și cerneluri curgând tulburi
tulburi de tot
apoi să îi scriu mamei

draga mea
am învățat căderi
ca acum să simt zborul cât crucea nebunului
tu roagă-te... doar eu știu frica
de-a nu mă mai putea întoarce