La margine de lume stă Inimă de Piatră
L-au părăsit supușii, acoperiți de frică
Și mâna-i ce atinge pedată se și strică
Și nici o umbră-a lunii în noaptea grea nu iartă.
Palatul rece-moarte, iernatic și pustiu
'Și-nfipse temelia o clipă ieri în mine
De und' veni Pietrilă, mă bateți dacă știu
Asemeni pe neveste în orice om el vine.
Adesea mâncăm inimi și carne omenească
Chiar inimile noastre le fierbem în cazane
Și vremea trece-n grabă ca Noul să se nască
Și ne trezim la viață sub roi de curtezane.
Gonește, Om, din tine pe Regele de Piatră
Și răutatea-n juru-ți n-o război ci-o iartă.