Am fost un simplu trecator prin scurta-mi viata,
Dar te-am iubit cat doua vesnicii, si n-am cerut
Sa-mi incrustezi tacerea-n bulgari reci de ghiata,
Lasand sa ninga linistit, pe campul primului sarut.

Traiam intens acest miracol, ca-n acelasi gand,
Ne regaseam si ne certam daca lipseam prea mult,
Din noi in univers, se ravaseau minunile pe rand
Si-ntotdeauna-am vrut, cu sufletul sa te ascult.

Destin imi esti, si ochii mei iti sunt datori,
Chiar daca vor mai fi priviri necunoscute tie,
In pleoapa lor s-a daltuit, mereu ai buzelor fiori
Si te doresc aproape, in scurta noastra vesnicie.

Cu greu in nopti ce vin, spre tine porti deschid,
Si trec cu talpile ranite prin roua tristului apus,
Te-am presarat ca o mireasma in umbra fiecarui rid
Iar curcubeele aprinse carare intre noi le-am pus.