într-o zi
îi spuse conștiința unui vechi prieten
fumând liniștită
picior peste picior într-un scrânciob
prima țigară din viața ei
într-o zi
și rotocoale urcau spre nori aburi cenușii
zarea se înfățișa de sus ca un lighean răsturnat
sau ca o lucire de teuton soarele meschin
își ascundea fața după o perdea din catifea roșie
nu se știe nu se aude nu se vede
îmi țipa luna atârnată de gât ca o cravată
în formă de covrig
mă văd nevoită să schimb sensul acelor de ceasornic
scrânciobul pe un hamac
și conștiința pe o revelație
numai lasă cheia la intrare
într-o zi