în fiecare seară
împăturesc viața într-o
cutie atât de ușoară încât
n-ai spune că înlăuntru se află
oameni

îi studiez așa cum
stabilești dimensiunile unui
portret
creion distanță focalizare
trasez contururi
cu ochi de forma soarelui
și gene din crengi de nuc

tot mai îngroșate
lacrimi diluează culorile
de miere

zâmbetele par dulci
zboară vrăbii din inimă ciugulesc
până când cineva pune
capacul și
închide toate nuanțele

fiecare pleacă în vremea lui
ducând o cutie
asemănătoare

(26 iunie 2011)