Indigestie

Sunt sătulă
Mă simt vinovată
Toți înfometații lumii ar trebui să mă arate cu degetul
Nu , să nu arunce cu piatra
Rușinea îmi va fi destulă pedeapsă
Am întrecut limita decenței
Și oglinda mă va scuipa înapoi cu cruzime
Nu știu când să mă opresc
Nici din mâncat
Nici din băut
Nici din iubit
Și ura îmi este la fel
Fără margini
Pe încheieturi broboane mi se adună
Stomacul ghem
Blestem, bodogăn, gem
Promit o penitența crudă
Și torn în mine ceai
Iar greața se amână
Mărturisesc aici, acest păcat de lăcomie
De ciocolata însă n-o să mă despart
Mă întreb dacă în rai o fi destulă…

Da, mă puteți ucide cu pietre
Voi înfometații lumii
Ne vom întâlni pe lumea ailaltă
Măcar acolo să nu vedem schelete cu ochii triști
Asupra cărora planează vulturi…
Așteptând să plecați în rai și să vă îndestulați
Cu ciocolata cerească