Plouă în afara caselor cu acoperiș.
S-a întunecat. Pe Chișinău stă un nor
mare și cenușiu, suficient de greu
ca să mă țină cu nasul în afara ferestrei.

Teiul a mai crescut cu un etaj și
eu știu că asta nu-i limita.
Frunzele lui nu au știut umilință,
noi știm umilința din timpul pe care-l trăim.

Umilința, o plantă carnivoră ce
suge-năuntru tot ce-i mic și slab,
apoi se închide, se pune pe tremurat.
Am vrut să o tai, dar era atât de frumoasă
când își desfăcea, cu un calm tăios,
petalele de metal împrejur.

Cei ieșiți de acolo aveau buze uscate și
nu mai aveau haine pe ei, dar goliciunea
nu le era îndeajuns.

În afara odăii plouă intens. E un zgomot
asemănător unui havuz, doar că pe o suprafață
mai mare și de mai sus.