Prizonier al mizeriei umane
un paznic la ușa fericirii
se vaită de sindromul ostaticului.
Se chinuie să evite aglomerațiile
și se tăvălește de râs în calea iubirii.
Mult prea dubios el sare stațiile
unde există furia nebunaticului.

Este prea complicat și el greșește
pentru că nu are avantaje cu a sa jumătate.
Nu este decât un paznic mincinos
care urmărește fericirea și al său traseu,
care vine uneori din cer, alteori de jos.
Infidelitatea unora nu se compară
cu nici un glonț de oțel, de tinichea.
Visul de multe ori ne zboară,
paznicul este prost sau viața este rea.