dincolo de margini în abis
țipătul lung al păsării
apropie și sparge întunericul

doar ondulația sunetului
ascunde-n vibrații zborul

neîmplinite simetrii de umbre
împart lumina-n franjuri colorate

în gânduri se nasc sărbători
cu volute de cântec în palme
cuvintele se cern pe alb
îmbătrânite de izul romantic
din perdeaua de fluturi
muți de mirare

numai sufletul meu exultă
iese din corp și se arată
cu o aură scrisă pe frunte
cerc polar
încărunțit de timp

desprind cu ochii aerul
vălurit pe mantiile nopții
și-i dau frigului o parte din cer
rup durerea din cuvinte
o așez pe buzele versului
poezie pe fața imaculată a hârtiei