sunt lucruri ce te fac sa uiti.
sa uiti usor,
incet,incet,apoi repede,
te-ai dus acolo in zona de necunoastere,
de leguma.
urasc sa uit.
a uita este un pacat,
pe care continui sa il comit.
il urasc doar atunci cand ma trezesc.
uitarea ma face sa ma simt ca un bebelus,
Cuvintele se nasc fara inceput,
sensul lor nu are radacina,
sunt blege,incapabile sa intremeze o fraza,
se sprijina in carje,urla de durere.
e de cacat sa traiesti singur,
e de cacat chiar si pentru cuvinte ...sa fie singure ,
sa nu se poata lega intre ele.
m-am blocat la acest nivel..
ba chiar mai cobor trepte din cand in cand...
atunci cand uit..
cobor in camara mintii unde am asezate in rafturi, dosare , sticle,eprubete,
in care-mi pastrez sufletul,sau esenta lui,esenta mea,
de frica ca cineva sa nu ma uite,
imi privesc creierul,imi invart flacoanele de sange,in rafturi mobile ,
pentru a misca uitarea,
lenea,
pentru a racori animalul din mine.
in camara mea se gasesc nonsensuri,
hartii aruncate,
din cauza exploziei nervoase cauzate de animalul din mine.
noroc cu ea camara,
caci altfel ajungeam, fara de haine,fara inteles,un sarac,fara de minte.