prin memoria lucrurilor urcă rumegușul zilei și amintirile de porțelan
cu pești căței rățuște porumbei îți invadează
șira spinării cu dezinvoltura unui cal de curse pe hipodrom
doar mâinile ți-au rămas îngropate undeva în diurna puturoasă
cu miros de ștevie și spanac
doar ochii puțin melancolici ai puștiului cu pantalonii cârpiți
privesc mansarda pierduți într-o tăcere epocală
doar gura roșie ca un tablou cu maci agățat pe peretele din dormitorul părinților
mestecă la nesfârșit dumicatul leneș al lucrurilor
și cojile de clementină printre semne indescifrabil
doar frânturile din copilărie au rămas în portofelul peticit cu fotografii
de iubite ale vatmanului
pereții casei părintești plâng de atâtea vise amestecate cu lavabila
care trece lejer prin inima mucegaiului
sonor ca și cum pe trup aș adulmeca altceva decât semne astrale
zodiacuri de porțelan chinezesc în dulăpiorul din bucătăria bunicii
sau ceva poate din semnele tale
un abajur verde pe masa din sufragerie pe care stă scris numele tău
cu litere stâlcite de-o șchiopă
luminează difuz o cameră imperfectă
totul este imperfect de la respirația copilului până la
febra patul camera în care descrii șuvițele decolorate de polen
în care mă descriu ca o spirală de la începutul lumii
în care te descriu matinal cu mâinile căutând inocența
cu gust de fructe de mare
amintirile și camera goală ca laitmotive ale aceleiași înserări