pe drumul melcilor am ținut-o ușor
încât pocnetele să rămână sub tălpi
oricât păreau de zidiți în iarbă și crengi
de fapt construiau piramide

mă ajunseseră din urmă și
mă lucrau în pori simțeam
o cocoașă în creștere
articulații de cheratină
inima cât o cochilie

alergătorii stârneau furtuni
prin grindina de calcar
soarele își stingea setea
cu gelatină

doar ochii mijiseră
cornițe

sufletul lumii
împietrit

(12 iulie 2011)