*
nu știu ce-a fost în mintea mea în acea dimineață -
probabil credeam că la ușa suna chiar Dumnezeu,
să-mi demonstreze personal că există,
ori Inspirația pentru cel mai Frumos poem scris vreodată

când am deschis, m-am trezit față în față cu întreg aparatul de stat,
venit val-vârtej să-l iau în îngrijire personală

președintele a ocupat cel mai comod loc - canapeaua,
parlamentarii s-au cazat printre plantele și peștii din acvariu,
miniștrii printre oalele din bucatarie,
iar secretarii de stat pe balcon, alături de scrumieră;
consilierii toți au populat șifonierul și cele două noptiere
(în biliotecă nu mai era loc și nici nu aș fi fost dispus să scot vreo carte!)

când a venit soția de la serviciu, și-a pus mâinile-n cap -
era o debandadă mai mare decât într-o minte rătăcită

băbuțele vecine au văzut totul prin gaura cheii,
așa că au inceput să-mi aducă o cană de ulei, un pumn de orez și câte o paine -
"vai, maică, nu știu cum o să vă mai descurcați acum",
însă imediat au reclamat la administrație
cum că în apartamentul meu locuiesc
câteva mii de persoane;
soția deja se gândea să facem un credit mai mare
și să nu ne mai mutăm de la două la patru camere,
ci direct în casa poporului!

dar, vai, sunt poet
și nu pot ascunde nimic niciodată...
așa că am ieșit cu aparatul de stat la plimbare,
în supermarket la cumpărături,
pe băncuțele din parc la joacă,
de îmi faceam vânt cu un evantai de înghețate și acadele

când am declarat la Finanțe că am aparatul de stat în îngrijire personală,
am fost refuzat pe motiv că am scris în versuri;
când am revenit, fără metafore, adăugând la fiecare zece cuvinte câte un "la propriu",
am fost refuzat sec pe motiv că "așa ceva e imposibil,
nu s-a mai pomenit în anale"

si uite-așa am rămas cu aparatul de stat în îngrijire personală,
cu o anarhie mioritică în țară,
cu o soție tot mai nemultumiță de spațiu,
iar eu tot mai nemulțumit de timp -
nu mai am când să scriu un poem sau o povestioară...
mai bine nu-mi faceam iluzii și nu deschideam,
mai bine aveam un zid rece și nu o ușă,
mai bine mă făcea mama inginer, economist sau zidar prin italia
și nu poet cu suflet exagerat de mare