din motive necunoscute m-am trezit fugind dintr-o casă
ce mă înjura de mamă printre crăpăturile zidului

țineam strâns în palma stângă ultimul strigăt adresat morții
și-n dreapta o cămașă fără buzunarul din piept

ceva îmi spunea că undeva există un loc cu scaune galbene
că acolo un fier de călcat îndreaptă frunțile boțite
iar în partidele de skandenberg soarele întotdeauna învinge luna

toată lumea mă privea în ochi și-și pieptăna părul
din când în când mai striga câte unul
faceți loc nebunului care nu respectă regulamentul rutier
și coridorul se târa mai departe ca o râmă pe asfalt

până în locul în care mama mi-a ieșit din burtă spunându-mi
bine ai venit acasă fiule
lasă-ți capul în poala mea ca să-ți omor păduchii

mi-a reparat cămașa și-a scos din dulap o umbră nouă
mirosind puternic a liniște


din motive necunoscute m-am trezit în acea casă
am plâns într-un lighean și m-am spălat pe față