imaginile îmi par mișcate
casele își pierd acoperișurile
păsările se dezbracă de penaj
oamenii se destramă în gânduri
poezia se moleșește ca o ciocolată cu lapte

aș deschide lumea să intre aer
dar mișcările au fost blocate cu dinții soarelui
și singurul lucru care mi-a mai rămas
este să ascult concertul de bach
din aripile unei muște

cât aș da să opresc norul acela în jupon
să-i ard una în figură iar el
să se răzbune

(16 iulie 2011)