mai pune la socoteală și anul acesta
numără apoi câte eșecuri rămân
încrustate în scoarța copacilor
și câte slove nescrise îi albesc dar mai ales
nu uita întâmplările care-ți aduc aminte
după ani și ani de zile pe toate le găsești
intacte adâncite în inimă

cu zâmbet excentric privești înăuntru-ți
și-ți pare că viața îți susură ca izvorul
vărsându-se-n sânge ca niște picături de ploaie
la fel cum cad clipele peste veșnicia sufletelor

nu ne este îngăduit să ne ținem soarta în palme
nici amurgul să-l păstrăm aidoma comorii ascunsă
în măruntaiele înțelpciunii avem numai pulberea
pământului sub tălpi iar temeliile ne sunt patimi
care tresar prin vântul înserării prea mult destin de-mbrățișat
avem ca și omenirea aceasta plămădită din aceeași slovă


16 iulie 2011