Am ascuns cheia inimii mele.
Mă săturasem să primească străini
ce câteodată refuzau să plece.
Nu mai puteam să schimb încuietorile mereu.
Așa,cu ușa închisă,nimeni nu putea intra
fără stricta permisiune a mea.
Cu timpul ,ușa inimii a ruginit.
Cheia veche nu s-a mai potrivit.
Doar eu știu cum am putut să o sparg,
doar pentru a schimba cheia și-a o închide din nou.
Înăuntru era un dezastru.
atunci când era populată , mereu se găsea un străin
să facă , din când în când , puțină curățenie.
Și iată , că acum am găsit un chiriaș potrivit.
Singura problemă e că am pierdut cheia.